Primul pas e mereu un spectacol. Înseamnă părinți cu chipul luminat și răsunetul pământului sub prima ta mișcare. Înseamnă 200 de mușchi ce se contractă cu un singur scop: înaintarea. Iar mâinile, cu mâinile emiți mesaje ce pur și simplu nu încap doar în cuvinte, cu mâinile dai hi5; mâinile sunt plase de siguranță pentru cei ce cad.

Suntem o alcătuire de peste 600 de mușchi, alături de ligamente și oase și o rețea sofisticată de nervi. Structuri ce ne dau formă și ne țin laolaltă. Ne dau energie și căldură. Ne fac să tremurăm de emoții și să lăsăm ecouri în jurul nostru. Să fugim, să șoptim, să băgăm goluri, să ne oprim. Corpul ne transportă din vis în vis.

Când se rupe, cădem din vis. Și totuși, ce poate fi mai frumos decât să ne cinstim corpul, în momentele lui cele mai vulnerabile, reamintindu-i mișcări, reinstalându-i funcțiile? Căci nicio cădere nu e capabilă să-i epuizeze frumusețea și misterul. Recuperarea este posibilă.